Dintr-o terasă pustie și insalubră, câțiva vecini au făcut un loc viu, plin de flori, verdeață și energie – la propriu. În doar câteva luni, pe acoperișul blocului au apărut 30 de specii de plante și sute de flori melifere, un spațiu de relaxare folosit de toți locatarii și un sistem de 12 panouri solare capabil să producă 5 MWh anual, acoperind consumul liftului, iluminatului și prizelor comune din scară.
Nucleul de 10 vecini activi a atras între 10 și 20 de voluntari din afara blocului la fiecare atelier sau plantare, iar astăzi cei aproximativ 60 de locatari privesc terasa cu mândrie. „Când am văzut-o prima dată verde, cu flori și locuri de stat, am simțit că suntem în cel mai cool loc din București”, spune Alina.
Video: Alex Busuioceanu
De la pustiu la o terasă plină de viață
„Era pustiu, nu era nimic. Și acolo visam: ce frumos ar fi dacă ar fi ceva aici”, povestește Alina, unul dintre oamenii care a pus umărul la transformarea terasei blocului din centrul Bucureștiului.
Proiectul Unirii la Înălțime s-a născut din dorința câtorva vecini de a schimba un spațiu ignorat și insalubru într-un loc plin de verdeață, flori și comunitate.
Primii pași: „Hai, dom’ne, că nu se poate”
Inițial, scepticismul a fost uriaș. „Luni de zile, până aproape de final, lumea era neîncrezătoare. De ce ne-ar da ei nouă bani?”, își amintește Alina. Totuși, nucleul format în jurul ei a mers mai departe. Vecini de pe același palier, prieteni și oameni pricepuți la construcții sau transport au venit cu resurse și energie.
„Am fost contactată de o vecină, Monica. Nu aveam absolut nicio legătură cu mediul civic, dar am zis: de ce nu?”
O terasă nouă, o comunitate nouă
La final, transformarea a fost spectaculoasă: o terasă verde, cu flori, locuri de stat și chiar panouri solare care acoperă costurile liftului și iluminatului scării.
„Am avut impresia că sunt în cel mai cool loc din București. Și pentru prima dată am avut mândria aia de băi, dar ce-am făcut aici și cât de bine arată.”
În plus, noul spațiu a atras și oameni noi. „Un apartament nelocuit de ani de zile s-a vândut imediat. Agentul ne-a spus că principalul motiv a fost terasa.”
Provocările: de la refuzuri la tone de muncă
Nu totul a fost ușor. Una dintre scările blocului a refuzat să participe la proiect, ceea ce a însemnat reducerea planului inițial. „Ne-am gândit chiar să întrerupem proiectul. Dar până la final am văzut că oamenii chiar vin, chiar ajută.”
Moștenirea proiectului
Astăzi, terasa este un loc de întâlnire pentru vecini, iar energia grupului nu se oprește aici. „Încă visez la compostor, încă visez la curățarea altor spații. Le spun celor care vor să participe că se poate. Chiar dacă cred că nu se poate, se poate.”
