În cadrul evenimentului #ÎnZONATA din weekendul ce tocmai s-a încheiat, multe dintre discuții au fost despre oameni. De la cei care fac și trebuie să învețe să aibă răbdare cu alți oameni, cu proiectele lor dar și cu ei înșiși, la cei care au nevoi diferite de ale noastre și cu care trebuie să negociem constant pentru a-i aduce în ceea ce ne-am propus să facem.
Cea mai importantă întrebarea a zilei, repetată în timpul celor două paneluri dar și în sesiunile de Q&A, a fost: „Cum îi aducem alături de noi pe cei din comunitatea în care vrem să implementăm un proiect?”.
Dacă ești printre cei care n-au putut ajunge la Hai să vorbim În ZONA TA: forum de idei și implicare comunitară, îți lăsăm mai jos câteva dintre răspunsurile oferite de inițiatori de proiecte din primele două ediții, de Mari Rață Panaite, antropoloagă și mentor în ediția a doua În ZONA TA, dar și culese din discuțiile din pauză ori din sesiunea de networking de la finalul evenimentului desfășurat în amfiteatrul centrului deGalben din Piața Amzei.
Adina Manta, reprezentanta GIC Plevnei Civic, a subliniat că puterea exemplului, chiar funcționează, „Când (vecinii) te văd în curtea blocului plin de noroi, cu mânușile în mâini, și muncești acolo și faci, la început îți oferă foarte multe felicitări și atât, dar ușor-ușor, de la un eveniment la altul, s-ar putea să mai apară cineva. [...] Noi, în cadrul evenimentelor, am plecat de la patru, cinci, șase persoane și am ajuns de două ori, în două weekenduri, la treizeci și patru de persoane. Toți vecinii.”
Adina a recomandat aplicanților în ediția a treia și oricui vrea să pornească un proiect de mediu la nivel local să nu cheme oamenii doar să muncească, „Întotdeauna oferiți-le și ceva pe lângă. Că e vorba de un eveniment de socializare, că e vorba de un eveniment artistic, că vorba să luați o pizza și, la finalul atelierului de grădinărit, să mâncați împreună”. Ea a mai povestit și cum, la un moment dat, o vecină care nu ieșea la munca din curtea blocului, le-a spus să nu mai comande mâncare, ca de obicei, pentru atelierele de grădinărit care durau ore bune de fiecare dată. Aceasta a făcut o tocană mare de cartofi și a venit cu oala în curte, cu farfurii și murături. Toată lumea a stat pe jos sau pe bănci și a mâncat tocana făcută de ea. „Așa a fost modul ei de a ajuta. Nu judecați oamenii dacă nu vă ajută în modul care vă așteptați voi [...]. Sunt oameni care vă vor ajuta în feluri la care nu vă așteptați. Lăsați-vă surprinși și înțelegeți că fiecare oferă ce poate și cum poate. Acceptați orice vine spre voi!”, a îndemnat Adina.
Vlad Popescu, din GIC We Grow, inițiatorii proiectului Grădina Comunitară Tineretului, spunea că au fost ajutați inclusiv de evenimentele organizate în cadrul programului Școala Altfel să aducă mai mulți oameni din comunitate în proiect. Copiii sunt cei care își aduc părinții la noi evenimente, după ce ajung inițial în Grădina Comunitară Tineretului cu profesorii. Adulții vin cu precădere la evenimentele care implică muncă fizică, în timp ce părinții sunt atrași mai degrabă de evenimentele dedicate copiilor, cum ar fi atelierele de mărțișoare.
De altfel, părinții dintr-un bloc au fost menționați de mai multe ori ca adevărați influenceri care pot aduce noi oameni în proiecte, pentru că deseori programul li se suprapune cu cel al altor părinți atunci când își duc copiii la școală ori în parc.
Mari Panaite a spus că înțelegerea oamenilor din jurul nostru și a lucrurilor pe care ei și le doresc este cel mai important lucru pentru a ține un grup de inițiativă civică împreună și pentru a aduce alături de tine mai mulți oameni din comunitate: „Ce am observat și în întâlnirile mele cu grupurile care au intrat în incubator este că toată lumea venea cu o idee care lor li se părea perfectă. [...] Doar că în teren lucrurile arată altfel, pentru că în incubator vă veți întâlni cu niște restricții, inclusiv de «cu cine fac asta?» și asta mi se pare esențial, să vă uitați la ce se întâmplă în jur. Cine sunt cei care fac parte din „comunitate”? (...) Comunitatea există sau trebuie să o formăm? Că dacă trebuie să o formăm, atunci va trebui să muncim ceva mai mult la ea. Apoi, ideea asta perfectă a noastră, cum verificăm că ea este bună și pentru alții? Că atunci când ne ducem în teren, s-ar putea să aflăm că nu toată lumea este de acord cu ceea ce vrem noi să facem. De exemplu, jumătate din bloc ar putea să se opună la ideea unei grădini în fața blocului, pentru că aduce gălăgie, copii și așa mai departe. (Multor) oameni le displace, de fapt, să audă sunete de copii în fața blocului. Că ne-am dezobișnuit de asta. Și atunci, ce poate să aducă și să țină, de fapt, oamenii împreună este să-i aduceți alături de voi dinainte de a pune în practică acest proiect. Să-i întrebați: ei ce vor, ei cum ar simți că acel spațiu le aparține? Uitați-vă întotdeauna la oamenii de lângă voi și mai ales, uitați-vă la cei care se opun la ceea ce vreți să faceți, pentru că trebuie să învățați să negociați cu ei.”
Cami Băcioiu, reprezentanta Acțiunii Comunitare Tineretului, a vorbit deschis despre frustrarea transformată treptat în înțelegere: „Experiența mea este că în momentul în care te duci cu o plantă în spatele blocului, planta aia nu mai e a ta. Planta aia e a comunității. [...] Am avut această emoție și m-a dus la frustrarea de care vorbeam mai devreme. Că eu am muncit, eu am făcut. Nu e așa. Nu e grădina mea personală, este a tuturor, (inclusiv) dacă un membru al comunității simte că el trebuie să-și arunce gunoiul pe geam în grădină.”
Cami a povestit și o experiență care ilustrează schimbarea modului în care gândește și cum se raportează acum la nevoile celor din jur, care deseori nu sunt aceleași ca ale ei. După ce a amenajat un spațiu verde, un vecin, care avea locul de parcare în lateralul acestuia, și-a luat o mașină mai mare și nu putea să mai parcheze bine din cauza gardului spațiului verde. Vecinul a tăiat gardul și l-a tras peste spațiul plantat. „Unele plante sunt în exterior acum și, deși inițial m-am înfuriat, după mi-am zis: da, avem nevoi diferite” a povestit Cami. Nevoia ei era spațiul verde cu plantele, nevoia vecinului era să nu-și zgârie mașina de gardul de metal.
„Toți suntem aici pentru că vrem să facem ceva. Și o să facem ceva împreună cu alți oameni. Nu suntem toți la fel. Nu există bine și rău, există doar un amestec al tuturor viziunilor astea diferite și un dans. Dar și o oportunitate”, a concluzionat Cami.
De doi an, Fundația Comunitară București și ING Bank, prin acțiunea #ÎnZONATA, parte din Platforma de mediu pentru București, încurajează bucureștenii cu inițiativă să schimbe lucruri la ei la bloc sau pe strada lor. Îi echipăm cu informații, resurse și abilități într-un incubator gratuit de proiecte și le finanțăm proiectele solide cu până la 15.000 EUR.
Aplicațiile pentru cea de-a treia ediție În ZONA TA rămân deschise până pe 1 aprilie 2026, la 23:59.
